EXCES DE EXCES DE ZEL! Ce se întâmplă când publicitarii nu vor să se asocieze cu subiecte mai puţin plăcute, dar de interes public. Liste întregi de cuvinte nedorite de publicitari, din motive de "brand safety" au subţiat puternic încasările de publicitate.
Publisherii ziarelor şi revistelor din Marea Britanie au ajuns să piardă serios din veniturile din reclamele online din cauza softului care blochează apariţia anumitor reclame alături de articole ce conţin anumite cuvinte-cheie, cum ar fi „terorism” ori „împuşcături”. Dar sunt mii de cuvinte "urâte".
Ar fi vorba de o pierdere estimată la 170 de milioane de lire, arată o analiză The Guardian.
După ce că Google şi Facebook rup o "halcă" serioasă din încasările de publicitate ale publisherilor, clienţii de publicitate restrâng şi mai tare opţiunile de a atrage reclame, prin astfel de liste, scrie publicaţia britanică.
Până şi textele despre Urzeala tronurilor au căzut victime
Au ajuns să cadă „victime” ale blocajului publicitar inclusiv unele articole foarte populare, pe subiecte dintre cele mai variate, de la Cupa Mondială la Rugby, până la Game of Thrones.
Amintim că atunci când advertiserii derulează campanii, folosesc anumite „liste negre” cu cuvinte alături de care nu vor să fie alăturaţi.
Cuvinte precum, „atac”, „moarte, „sex”. Dacă iniţial publisherii au încurajat astfel de practici, iată că în prezent listele cu cuvinte „interzise” au ajuns să conţină 3.000 – 4.000 de termeni.
Sex, sex şi (Sus)sex
„O consecinţă neintenţionată este că, în mod eronat, ajung să fie blocate inclusiv poveştile populare şi articole serioase”, spune James Wildman, director executiv Hearst UK, publisherul revistelor Cosmopolitan şi Elle.
„Dacă scriem despre ducele şi ducesa de Sussex (Harry şi Meghan), sunt şanse ca soft-ul să identifice cuvântul „sex” şi să-l catalogheze drept conţinut nepotrivit şi să-l blocheze pentru publicitari. Suntem blocaţi pentru cuvinte pentru „shoot” (cuvânt care semnifică a împuşca, dar a şi fotografia – n.r.). Noi scriem constant despre „photoshoots” (şedinţe foto – n.r.).”
Mai mult, anul trecut publisherii din Marea Britanie, SUA şi Australia au pierdut mai bine de 3,2 miliarde de dolari din publicitatea digitală din cauza excesului de zel în ce priveşte acest blocaj automatizat pe bază de cuvinte-cheie. Cifrele sunt citate de The Guardian dintr-un raport al Merrick School of Business, din cadrul Universităţii din Baltimore.
Peste jumătate din articole, afectate de "listele negre"
Cel puţin în presa din Marea Britanie, 60% din conţinutul publicaţiilor a fost ocolit de publicitate deşi era vorba de subiecte neutre.
În Marea Britanie, cel mai căutat cuvânt al anului trecut, pe Google, a fost Cupa Mondială de Rugby. Cu toate acestea, potrivit raportului citat, multe dintre articolele pe acest subiect au ajuns să fie „victime” ale blocajului, întrucât conţineau cuvinte precum „attack” („atac”), ori „injury” („rană”).
La fel s-a întâmplat şi cu articolele despre „Avengers: Endgame”, filmul cu cele mai mari încasări în box-office, din toate timpurile, care au conţinut cuvinte precum „attack” („atac”) şi „kill” („a ucide”).
Client cu pretenţii: fără niciun cuvânt negativ
The Guardian vine şi cu poveşti din zona agenţiilor. Un reprezentant al unei agenţii de publicitate din Marea Britanie a povestit cum unul dintre clienţii săi a cerut o listă neagră care să nu scape "NICIUN cuvânt negativ"
Un alt om de agenţie a povestit cu mai mulţi publicitari au inclus pe lista „is”, pentru a evita ca brandul său să apară în articole despre Islamic State (Isis). Iar "is" este un cuvânt extrem de uzual: înseamnă şi "este", din declinarea verbului "a fi".
Directorul executiv al Hearst UK, James Wildman, spune că „Manchester” este încă inclus pe unele liste de cuvinte, la trei ani după atacurile de la concertul Arianei Grande, în urma căruia au murit 23 de persoane, iar alte 119 au fost rănite.
„Softul pentru reclame poate fi foarte obtuz şi nu este suficient de sofisticat pentru a discerne între conţinutul cu adevărat dăunător şi cel acceptabil”, spune Rob Lynam, un specialist în media, care a lucrat şi ca publisher al Daily Mail, dar şi în agenţiile de publicitate.
„Intenţiile sunt bune, dar nu cred că s-a gândit cineva cine are cel mai tare de suferit din asta şi care pot fi proporţiile.”
Trimite un comentariu