INTERVIUL LUNII. A luat în calcul Cătălin Striblea altă meserie în afară de jurnalism? Ce spune după zeci de ani de carieră?
Este categoric: „Nicio secundă nu am vrut să profesez altceva. Este cea mai frumoasă meserie din lume”.
"Virusul" l-a prins încă din adolescenţă:
Cătălin Striblea: „Am intrat în presă de pe la 16 ani. Între 15 şi 16 ani am intrat în presă, am furat de la locul de muncă”, îşi aminteşte Striblea despre începuturile sale.
Jurnalistul a lucrat la un radio din Vaslui:
Eu voiam la radio, precum cântecul lui Chirilă. Mi-am dorit să fiu la microfon, să pun întrebări, să le spun oamenilor despre lume”.
Poveşti despre începuturi, depănate la Interviul lunii, în Studioul Paginademedia.
Cătălin Striblea şi-a început cariera de jurnalist în urmă cu 25 de ani, la Radio Unison din Vaslui. Şi-a continuat cariera în televiziune la Realitatea TV, RTV şi B1 TV. A lucrat şi la Digi FM, iar din 2020 este în echipa Europa FM. Cătălin Striblea a fost şi jurnalist BBC.
De asemenea, jurnalistul este gazda podcastului Vorbitornicii, alături de scriitorul Radu Paraschivescu. Podcastul Vorbitorincii, cu cei doi protagonişti, a fost lansat la începutul anului 2021 şi este produs în Studioul Mindopoly.
Interviul lunii este un proiect Paginademedia.ro susţinut de Banca Transilvania.
VIDEO. Cătălin Striblea: Eu am ştiut că o să fac presă
Transcrierea momentului:
PaginadeMedia.ro: Sunt mulţi jurnalişti care fac presă aşa cum am învăţat noi, cum ai învăţat şi tu la începutul carierei din alte părţi. Tu ai făcut cursuri BBC parcă, nu?
Cătălin Striblea: La mine e aşa. Eu am intrat în presă de pe la 16 ani. Între 15 şi 16 ani am intrat în presă, am furat de la locul de muncă. După prima facultate de la Drept am făcut jurnalism 2 ani de zile la Universitatea Media, cât au fost burse, că nu îmi permiteam, era foarte scump. Era 1.000 de dolari pe semestru la Universitatea Media. În anul 2000 era ceva...
Şi câtă vreme s-au dat bursele, le-am făcut acolo. După care, mergând la BBC, acolo sunt cursuri de profesionalizare multe.
BBC-ul face cursuri de profesionalizare cu jurnaliştii săi. Deci, cred că mergeam o dată la două luni, învăţam ceva nou, ori pe teren, ori prin online, că deja se dezvolta online-ul, ori la faţa locului. Deci au lucrat cu noi, veneau tot felul de oameni care să ne arate cum să facem.
Este şi o întâmplare, aproape de ce spuneai, e o întâmplare celebră, nu mai dau nume, dar e celebră aşa între colegi la BBC. Unul dintre colegii mei reuşeşte să facă un interviu sau vrea să facă, obţine un interviu faţă în faţă cu un şef de serviciu secret, de la data respectivă (începutul anilor 2000) şi omul ăla îi spune, da, uite, sunt de acord să vă dau un interviu, nu ştiu ce, vă aştept la ora X la mine la birou.
Se duce colegul la birou Şi, mă rog, anticamere să intre, să nu ştiu ce, în birou, noi aveam reportofoane cu microfon pe vremea aia, se puneau aşa în faţă şi se lua interviu despre subiectul respectiv.
Şi la care şeful de serviciu secret îi spune colegului nostru şi zice "- Hai, domnule, lăsaţi-o un pic deoparte, puneţi aici jos asta." Zice "- Haideţi să vorbim aşa ca între colegi." Şi ăsta zice... Ce colegi, domnu? Ce colegi? Cum adică colegi? Şi şeful îi zice, vezi ce, dumneavoastră, zice, noi aici, serviciu secret românesc, dumneavoasteră, serviciu secret britanic. Şi omul zice, noi suntem jurnalişti, lucrăm pentru...
PaginadeMedia.ro: Ce era în mintea ta la 16 ani?
Cătălin Striblea: Radio. Eu voiam la radio, precum cântecul lui Chirilă. Pentru că la mine în casă a fost radioul tot timpul. Deci de când am fost eu copil, aveam un radio la mine în cameră, care mergea tot timpu, întâi pe Radio România Actualităţi, după care pe Radio România Tineret, că astea erau pe atunci.
Şi eu mi-am dorit să fac radio toată viaţa. Mi-am dorit să merg eu să fiu la microfon, să pun întrebări, să fac diverse lucruri de genul ăsta, să le spun oamenilor despre lume, despre ce credeam eu, aşa s-a construit. Asta era în mintea mea.
Radio n-am avut la Vaslui, m-am dus la o televiziune, că, na, aia era deschisă, dar la mai puţin de un an de la deschiderea televiziunii s-a deschis şi un radio. Acelaşi patron a deschis şi un radio şi imediat m-am dus la radio.
PaginadeMedia.ro: Tu având 16 ani nu ţi-au zis ce cauţi tu aici?
Cătălin Striblea: A, nu, nu, ei au fost bucuroşi când m-am văzut acolo, îţi dai seama că nu plăteau, puteam să fac nişte lucruri, plăteau ei ceva. Nu, am avut mai curând probleme la şcoală, adică ăia se uitau, bă, dar de ce te duci, de ce faci aia.
Şi am avut parte de părinţi înţelegători şi era mai bine să faci asta decât altceva, nu? Dar cam aşa s-au construit lucrurile, din punctul meu de vedere, din viaţa mea.
PaginadeMedia.ro: Şi ai avut vreodată vreun moment când te-ai gândit că poate era mai bine să te apuci de altceva?
Cătălin Striblea: Nu. Nici măcar când am terminat Dreptul, nu. Eu am ştiut că o să fac presă, ştiam că o să fac radio mai departe, nu. Nicio secundă nu am vrut să profesez altceva. Nicio secundă. Dar e cea mai frumoasă meserie din lume. Jur, nu există meserie mai bună care să-ţi dea satisfacţii mai mari. Aşa cum sunt eu construit acum.
