„Interzicerea pur şi simplu nu este o soluţie, ar fi un martiraj acordat unora care nu-l merită. Puterea lor vine din banii din publicitate”. Citatul ăi aparţine lui Sergiu Toader, jurnalist şi fost om de televiziune, cel care a condus Realitatea TV în anii săi de glorie.
"Trebuie sa fie ceruţi enorm de mulţi bani ca despăgubiri, altfel mă tem că amenzile vor fi plătite tot de contribuabilii români", continuă el.
Toader spune că memoria jurnalistei Iulia Marin „a încăput pe mintea curcilor din salonul tv (Romania TV - n.r.), iar rezultatul este şocant pentru novici Şi degradant pentru orice om pe care nu l-au părăsit decenţa şi buna cuviinţă.”
Fostul om de televiziune, mutat de mai mulţi ani în Noua Zeelandă, a comentat într-un text trimis sub formă de newsletter, modul în care Romania TV a tratat cazul morţii jurnalistei Iulia Marin.
Textul este intitulat „Zbor deasupra unui ciub de curci”, ce face trimitere la celebrul film Zbor deasupra unui cuib de cuci, cu Jack Nicholson în rol principal, o producţie a cărui acţiune se petrece într-un spital de psihiatrie.
Sergiu Toader începe prin a face o paralelă cu cazul televiziunii Fox News din Statele Unite care a acceptat să pltească daune record de 787,5 milioane de dolari pentru a evita un proces de defăimare (de 1,6 miliarde de dolari) cu producătorul de aparate de vot (firma Dominion), pe care l-a acuzat că ar fi falsificat rezultatele alegerilor în favoarea lui Joe Biden.
„Nu acelaşi lucru se va întâmpla şi în România, unde un “salon tv”, născut din şi cu complicitatea bubelor binomului SRI/Justiţie, dar şi ale Preşedinţiei, din mucegaiul instituţional al statului român şi din inepuizabilul noroi individual, continuă să ventileze jeg în aplauzele şi spre satisfacţia unei gloate scufundate în mediocritate zilnică şi frustrare permanentă.
Vulpile americane sunt mult deasupra curcilor româneşti! Şi ca educaţie, şi ca mize, şi ca metafizică! Mimează mult mai bine empatia şi civilizaţia discursului. Curcile autohtone sunt însă de un primitivism şi de o lipsă de profesionalism înspăimântătoare!”
„Oriunde în lumea profesională care are respect faţă de meseria de jurnalist, astfel de cazuri au un ghidaj foarte strict pentru a proteja atât memoria celui decedat, cât şi familia, prietenii şi tot cercul relaţional.
Abaterile de la aceste norme de bun simţ sunt sancţionate drastic atât formal, prin amenzi uriaşe şi interdicţii legale, la nivel instituţional, cat şi individual, în relaţia cu breasla. Ruşinea publică, blamul profesional te vor împiedica să-ţi mai găseşti de lucru în redacţii. În veci!”, mai spune Sergiu Toader.
El spune în final că nu sunt multe soluţii prin care „jegul să dispară şi curcile să tacă”.
Toader: „Interzicerea pur şi simplu nu este o soluţie, ar fi un martiraj acordat unora care nu-l merită. Puterea lor vine din banii din publicitate şi, probabil, din povestea casetelor din vie, ale căror dârlogi ar putea putea împiedica şi Bruxelles-ul.
Doar nişte avocaţi destoinici ar putea face lucrarea chiar în religia curcilor, BANII! Şi derivatele lor! Trebuie sa fie ceruţi enorm de mulţi bani ca despăgubiri, altfel mă tem că amenzile vor fi plătite tot de contribuabilii români, având în vedere că afacerile patronului cu statul n-au mers niciodată mai bine ca acum.”
Redăm în continuare textul integral semnat de Sergiu Toader:
Filmările pentru celebrul film regizat de Miloş Forman în 1975, (Zbor deasupra unui cuib de cuci / One Flew over The Cuckoo's Nest) şi ecranizat după nu mai puţin celebrul roman omonim al lui Ken Kesey, au avut loc într-un salon al spitalului din Salem, Oregon, acolo unde se petrece şi acţiunea.
Strălucirea cinematografică a acestei pelicule este dată nu numai de cele cinci premii Oscar câştigate, dar şi de povestea extraordinară a relaţiei "de salon" dintre "pacientul Randle Patrick Murphy" /Jack Nicholson şi "asistenta şefă Mildred Big Nurse Ratched"/ Louise Fletcher.
Maşinăria infernală care creează monştri în acest film nu este cu mult diferită de lumea smintită a realizatorilor şi a producatorilor tv.
Imediat ce primesc lumina electrică a reflectoarelor din studiouri, micii dumnezei ai naturii moarte cu măsuţe şi cuvântători îşi imaginează că deţin adevărul, calea şi lumina şi că în numele acestora pot împărţi lumea în funcţie de cum le vine mingea pe şiret, că au căderea intelectuală şi profesională de a emite bule tv.
Numai că, spre deosebire de conţinutul celor papale care emană solemnitate, bulele emise de "vulpile" din “salonul tv” sunt doar simple băşicuţe care se sparg imediat ce intră în contact cu faptele.
Pentru că cinismul, prostia, impostura şi grandomania pălesc în faţa judecătorului şi astfel şiretele cumetre devin mieluşei ("Mieluşei, mieluşei /unde sunteţi dragii mei?").
S-au convins de asta chiar şi vulpile de la Fox News care în urmă cu două zile au plătit preţul uriaş - 787.5 milioane dolari - al zoaielor ventilate în salonul numărul 1211 Avenue of the Americas, din Midtown Manhattan, o sumă care atârnă infinit mai mult decât propriile trupuri în kilograme. Dacă ar fi trăit François Villon, precis le-ar fi recitat acum: "De-abia în ştreang bietu-mi grumaz/ Va şti cât trage curul la necaz" .
“Vulpile” americane sunt mult deasupra “curcilor” româneşti
Nu acelaşi lucru se va întâmpla şi în România, unde un “salon tv”, născut din şi cu complicitatea bubelor binomului SRI/Justiţie, dar şi ale Preşedinţiei, din mucegaiul instituţional al statului român şi din inepuizabilul noroi individual, continuă să ventileze jeg în aplauzele şi spre satisfacţia unei gloate scufundate în mediocritate zilnică şi frustrare permanentă.
Vulpile americane sunt mult deasupra curcilor româneşti! Şi ca educaţie, şi ca mize, şi ca metafizică! Mimează mult mai bine empatia şi civilizaţia discursului. Curcile autohtone sunt însă de un primitivism şi de o lipsă de profesionalism înspăimântătoare!
Memoria Iuliei Marin, jurnalista de la "Libertatea" care a murit în urmă cu câteva zile, a încăput pe mintea curcilor din “salonul tv” recent mutat din Casa Presei, iar rezultatul este absolut şocant doar pentru novici! Şi degradant pentru orice om pe care nu l-au părăsit decenţa şi buna cuviinţă.
Nu am cunoscut-o personal pe Iulia, i-am citit însă materialele şi i-am descoperit blogul în care avea tăria de a scrie despre boala care îi măcina şi tinereţea, şi talentul. Depresii, psihoze, reveniri şi medicamentaţie puternică, toate acestea erau ingredientele unei zbateri permanente împotriva afecţiunilor mintale despre care nici măcar medicina de specialitate nu ştie prea multe.
Oriunde în lumea profesională care are respect faţă de meseria de jurnalist, astfel de cazuri au un ghidaj foarte strict pentru a proteja atât memoria celui decedat, cât şi familia, prietenii şi tot cercul relaţional. Abaterile de la aceste norme de bun simţ sunt sancţionate drastic atât formal, prin amenzi uriaşe şi interdicţii legale, la nivel instituţional, cat şi individual, în relaţia cu breasla. Ruşinea publică, blamul profesional te vor împiedica să-ţi mai găseşti de lucru în redacţii. În veci!
Laşităţile profesionale nu se trec niciodată în CV, dar rămân mereu în cerc restrâns
Probabil o altă amendă simbolică, a câta oare, va pune capac şi peste acest derapaj, iar “salonul” îşi va încasa în continuare banii din publicitate.
Fundaţia lui este cea mai toxică mixtură între politică, justiţie şi servicii secrete. Ca multi alţi (foşti şi actuali) jurnalişti români, cunosc destul de bine circumstanţele prin care acest “salon” a obţinut licenţa tv.
Detaliile tranzacţiei nu fac cinste nimănui, cu atât mai puţin moraliştilor care, deşi au avut acces la informaţii din interior, au preferat să tacă. Laşităţile profesionale nu se trec niciodată în CV, dar rămân mereu în cerc restrâns. Ca mostrele de parfum care sunt păstrate în recipiente mici!
Prăbuşirea celui mai mare trust de presă din România a trecut neobservată, pentru că bucuria de a scăpa de unii care contau profesional a fost mai mare decât cazna de a recunoaşte gaura profesională care tocmai se pregătea să apară.
A fost o afacere sordidă de la cap la coadă, prin care dorinţa triumviratului Kovesi/Coldea/Basescu de a-l vedea la închisoare pe mogulul Vântu şi de a îngenunchea trustul Realitatea - Caţavencu l-a scos din jobenul nimicului pe Ghiţă din Ploieşti.
Mulţi foşti colegi au fost ameninţaţi, audiaţi la Parchet şi hăituiţi de presa triumvirilor.
Stenograme ilegal obţinute şi irelevante pentru cauză au fost mestecate de aceeaşi presă securistă şi ticaloasă care se dă acum morală şi profesională.
Scopul era să discrediteze managementul şi produsele media ale companiei.
Acum se plâng de saloane şi de curci, dar au sprijinit puternic apariţia lor.
Deh, minte puţină de securişti vopsiţi!
Erau atât de puternici încât contrar legii şi împotriva ei, au obţinut dreptul de a folosi “ROMÂNIA” în siglă şi titulatură, deşi legea prevede expres că acest lucru nu este permis. Am participat la acea şedinţa CNA, reprezentând atunci Realitatea TV.
Politica va dori întotdeauna să acapareze media şi să o controleze, nicidecum să fie arbitru al jurnalismului şi al comunicării publice
Consiliul Naţional al Audiovizualului este cea mai ineficientă instituţie din România deşi are un rol major în viaţa publică.
Este ruşinos să vezi cum politruci agăţaţi la diferite partide sau ţuţări ai Preşedinţiei şi ai Guvernului îşi dau cu părerea despre presă, despre valorile jurnalismului, despre reguli şi despre comunicare.
Ei sunt numiţi de partide şi deci au funcţii politice într-un organism care ar trebui să fie protejat de politică. Poate singurul. Pentru că politica va dori întotdeauna să acapareze media şi să o controleze, nicidecum să fie arbitru al jurnalismului şi al comunicării publice.
Desprinderea CNA-ului de politică ar fi prima decizie logică şi de bun simţ pe care politicienii ar putea să o ia pentru poporul român. Să iasă din media.
Acelaşi lucru ar trebui să-l facă urgent şi serviciile secrete, să iasă din redacţii.
Companiile care cotizează şi care întreţin cu bani “saloanele tv” sunt de multe ori ramificaţii ale serviciilor secrete care îşi menţin astfel poziţiile de pe tabla de şah a informaţiei publice. Circuitul banilor îţi arată întotdeauna cine sunt comanditarii şi ce interese au.
Cu nume schimbate şi americanizate, colegii de suferinţă tv nu dau pe-afară de atâta meserie sau empatie
Nu există multe soluţii prin care jegul să dispară şi curcile să tacă.
Interzicerea pur şi simplu nu este o soluţie, ar fi un martiraj acordat unora care nu-l merită.
Puterea lor vine din banii din publicitate şi, probabil, din povestea casetelor din vie, ale căror dârlogi ar putea putea împiedica şi Bruxelles-ul.
Doar nişte avocaţi destoinici ar putea face lucrarea chiar în religia curcilor, BANII! Şi derivatele lor!
Trebuie sa fie ceruţi enorm de mulţi bani ca despăgubiri, altfel mă tem că amenzile vor fi plătite tot de contribuabilii români, având în vedere că afacerile patronului cu statul n-au mers niciodată mai bine ca acum.
Astfel, oamenii de bun simţ ar vedea că nu e totul pierdut, că în ciuda unei prese primitive şi decuplate de valori unanim acceptate, România merge înainte.
Din nefericire, “salonul” nu este singur!
Cu nume schimbate şi americanizate, colegii de suferinţă tv nu dau pe-afară de atâta meserie sau empatie.
N-am rezistat mult să privesc în cele câteva săptămâni petrecute recent în România; pe gângavii logicii şi ai vorbelor nu-i salvează nimic!
Nici costumele şi nici brandurile mari!
Când urlă provincialismul în tine, parcă nici măcar un raccourci bine executat nu-ţi mai oferă înălţime profesională.
Una dintre casele de avocatură (care nu serveşte SRI ul, SPP ul, DGIA sau SIE) ar putea lucra pro bono, acţionând în judecată “salonul” pentru defăimare.
Dacă în America banii plătiţi pentru despăgubiri au amuţit chiar şi vulpile, atunci de ce nu ar funcţiona şi în cazul curcilor româneşti?
Fie şi cu un judecător ales "aleatoriu", memoria Iuliei Marin ar fi recuperată şi măcar curcile ar şti că fiecare cuvânt are un preţ!
