Cum le poate ajuta presa pe "femeile vulnerabile"

Presa poate contribui la eliminarea discriminării şi a prejudecăţilor despre femeile vulnerabile – cele dependente de droguri, fără adăpost, care practică sexul comercial. În cadrul conferinţei Femeia vulnerabilă contează? Trei ani de servicii şi advocacy (Sinaia, 27 – 29 noiembrie), au fost emise câteva recomandări pentru jurnalişti şi au fost prezentate unele producţii video incluse în campanii de conştientizare a acestor probleme.

Publicitate

Conferinţa este una dintre activităţile prevăzute de proiectul cu finanţare europeană Este dreptul tău să ştii – proiect de promovare a sănătăţii pentru femei, având ca parteneri Asociaţia Română Anti-SIDA (ARAS), Romanian Harm Reduction Network, Institutul de Boli Infecţioase "Prof. dr. Matei Balş" şi TAMPEP International Foundation.

Mai multe studii arată că un procent important al tinerilor menţionează mass-media ca principala sursă de informare despre HIV/SIDA. Rolul mass-media are mai multe componente:

1. Stimularea dezbaterii publice pe tema infecţiei cu HIV/SIDA
2. Combaterea stigmatizării şi discriminării persoanelor afectate de HIV
3. Promovarea serviciilor (de exemplu, testarea voluntară pentru HIV) şi a modalităţilor de protecţie
4. Promovarea includerii pe agenda publică a problemei infecţiei cu HIV

Impactul video al campaniilor de conştientizare

ARAS a realizat, de la înfiinţare şi până acum, mai multe campanii de conştientizare în mass-media şi a constatat că spoturile video au cel mai mare impact asupra consumatorilor media.

Unul dintre cele mai populare spoturi, de la începutul proiectului, este acesta:

Anul trecut a fost lansat un spot de animaţie, bazat pe celebrul conflict dintre ideile bune şi cele rele care există în mintea fiecăruia dintre noi atunci când trebui să luăm o decizie:

Cam în aceeaşi perioadă televiziunile au difuzat un spot ţintit către femei, care dorea să promoveze helpline-ul asociaţiei:

Sfaturi pentru jurnalişti şi editori

Dacă spoturile video au fost primite bine de majoritatea televiziunilor, sfaturile date de ARAS reprezentanţilor presei sunt ceva mai greu de pus în practică, din cauza reticenţei editorilor şi a lipsei de interes a publicaţiilor pentru problemele sociale grave. Aceste principii ar trebui să fie incluse în codurile etice şi deontologice ale breslei.

Iată câteva dintre recomandările asociaţiei pentru jurnalişti şi editori:

• Respectarea confidenţialităţii. Când relatează despre infecţia cu HIV, jurnaliştii nu trebuie să dezvăluie identitatea unei persoane care este infectată dacă n-au permisiunea explicită a persoanei.
• Combaterea stereotipurilor. Jurnaliştii trebuie să înţeleagă diferenţa dintre HIV şi SIDA, despre modul în care persoanele infectate sunt influenţate de această maladie şi despre discriminarea la care sunt supuse la locul de muncă şi în societate.
• Respectarea persoanei. Orice persoană are dreptul la demnitate. Jurnaliştii n-ar trebui să degradeze imaginea persoanelor infectate cu HIV, dependente de droguri sau care practică sexul comercial, deoarece acestea sunt vulnerabile, nu au posibilitatea de apărare şi stigmatizarea le afectează şi mai mult psihic.

La nivelul comunicării, se poate încerca evitarea unor sintagme jignitoare sau stereotipe:

• Infecţie cu HIV sau HIV/SIDA, în loc de SIDA. SIDA este un ansamblu de semne şi simptome care apar în situaţia în care o persoană este afectată de HIV.
• Persoană care trăieşte cu HIV/SIDA în loc de victimă HIV. Aceasta din urmă poate sugera că persoana nu are control asupra vieţii lor.
• Persoană care practică sexul comercial în loc de prostituată, deoarece ultimul termen are un caracter peiorativ.
• Utilizator de droguri în loc de drogat. Consumul de droguri este un comportament al persoanei, nu persoana în sine.

Printre motivele care împiedică o reflectare corectă şi utilă social a problematicii femeilor vulnerabile se află: imposibilitatea de a găsi subiecte creative despre acest domeniu, autocenzura culturală/educaţională, lipsa de formare în domeniu, dileme etice privind confidenţialitatea.

Mai multe observaţii personale şi statistici, la Cyberculture.ro.

Autor: George Hari Popescu george.haribicla.ro