CAMPANIE. Cum a început Enoiu: cheliosul de la Pepsi, meciul SUA de la Braşov şi un ambasador cu rău de elicopter. Despre startul publicităţii, cu Petre Barbu şi “pionierii” domeniului.

Publicitate

Cine a pornit publicitatea din România? De unde au venit publicitarii de azi? Jurnalistul Petre Barbu a stat de vorbă cu pionierii publicităţii postdecembriste, de la fostul inginer Bogdan Enoiu (acum la McCann), la Radu Florescu (cu experienţă pe Wall-Street înainte de publicitate) şi Mihail Vârtosu (fost şef al UASCR - uniunea studenţilor comunişti, în anii 70 şi funcţionar în MAE în anii 90).

Paginademedia.ro susţine proiectul editorial Primul an de publicitate, aflat în pregătire. Săptămânal, publicăm fragmente inedite din volumul lui Petre Barbu.

FOARTE IMPORTANT. Puteţi sprijini apariţia cărţii prin intermediul portalului de crowdfunding we-are-here.ro.

Intraţi şi susţineţi un volum “despre „epoca de piatră” a publicităţii româneşti”, după cum spune autorul, AICI.

AZI: Primul contract al lui Enoiu: Pepsi la meciul România – SUA, în 91

Înainte de fragmentul cu şeful de la McCann, ce spune Petre Barbu despre volum:

“Este o carte de interviuri cu oamenii care au făcut înfiinţat primele agenţii de publicitate în România, la începutul anilor ‘90.

Până acum am realizat opt interviuri palpitante cu opt antreprenori care au înfiinţat agenţii de publicitate în România. Începuturile au fost grele, ca orice început, pline de situaţii neprevăzute, dramatice, dar şi comice. Pentru că nimeni, atunci, nu ştia publicitate în România.

Am pornit acest proiect editorial cu un singur gând: să rămână pentru generaţiile viitoare ca o istorie vie a publicităţii româneşti. Dacă peste 20 de ani, un tânăr angajat într-o agenţie de publicitate, un director de marketing sau un student la facultatea de comunicare se va întreba cine au fost cei care au pus temelia publicităţii în România, atunci va avea la dispoziţie această carte."

Printre cei interveviaţi în această carte sunt:

• Bogdan Enoiu (McCann-Erickson) – fost inginer IMGB.
• Cristian Burci (Graffiti BBDO) – mic afacerist în SUA.
• Radu Florescu (Saatchi&Saatchi) – om de afaceri în SUA.
• Mihail Vârtosu (Grey Advertsing) – fost profesor la Politehnica din Bucureşti şi funcţionar în Ministerul Afacerilor Externe.
• Ioana şi Ştefan Iordache (Leo Burnett) – foşti ingineri.
• Gabriel Faflei (Monopoly Media) – fost handbalist la Dinamo.
• Adrian Drăghici (RomKU) – fost inginer pe platforma Pipera.

Bogdan Enoiu, Todan de la TVR, cheliosul de la Pepsi şi americanii de la Braşov: "Habar n-aveam ce erau drepturile TV!"

Petre Barbu: Ce dorea Pepsi?
Bogdan Enoiu: Omul de la Pepsi avea un buget de 5.000 de dolari şi mi-a spus: organizează meciul de fotbal România – SUA. Cum să fac, dom’le? – l-am întrebat. „Du-te la federaţie, eu plec în America, tu organizezi meciul!” - mi-a dat tema cheliosul de la Pepsi.

Meciul trebuia televizat. Habar n-aveam ce erau drepturile TV! Trebuia să mă duc la Todan (Ioan Todan, şeful secţiei Sport în TVR – nota P.B.) şi la FRF, pe Vasile Conta, unde era Mircea Sandu (preşedintele Federaţiei Române de Fotbal – nota P.B.)

În general, eu deschid toate uşile. Reese Palley mi-a spus că sunt super-talentat, nu există om ca tine în România! Bine, dom’le, să vedem ce valoare am!

Unde te-ai dus prima dată?
Mă duc la Todan şi îi spun că avem şi noi un meci, ne transmiteţi meciul? „Da!” Şi ne daţi nişte bani? – îl întreb. „Cum să vă dăm bani? După ce că vă transmitem meciul mai vreţi şi bani?” – îmi zice Todan. Bun, atunci pun şi eu două panouri cu Pepsi în spatele porţilor...

În ce calitate vorbeai cu Todan, erai organizatorul meciului?
Nu ştiu cum am ajuns să organizez. De fapt, Reese Palley m-a mandatat: vezi că Pepsi ne dă 5.000 de dolari! Dar nu mai ştiu cine avea drepturile de televiziune la acel meci. Pe vremea aceea nici nu se ştia ce sunt drepturile de televiziune.

Am 5.000 de dolari de la Pepsi, vreau să pun şi eu două panouri la meciul de la Braşov, cu cine trebuie să vorbesc?

FRF organiza meciul?
M-am dus şi la FRF să le dau banii... (Se luminează.) Asta e, dom’le! (Îşi aminteşte.) M-am dus mai întâi la federaţie: „Am 5.000 de dolari de la Pepsi, vreau să pun şi eu două panouri la meciul de la Braşov, cu cine trebuie să vorbesc?” „Du-te la TVR!”, m-au trimis cei de la FRF, că nici ei nu ştiu cum se fac aceste treburi. Repet, era vara lui ’91! Şi cei de la TVR mi-au spus, noi transmitem meciul, tu pune panourile!

Cum le-ai pus?
Pepsi îmi dăduse logo-ul. M-am întrebat: cum dracu’să pictez panourile lui Pepsi, că eu sunt zero la desen? (Râde.)

Ai pictat singur panourile?
Eu singur! M-am dus la Braşov şi în spatele stadionului, sub Tâmpa, am găsit o firmă din asta de construcţii.

Cu ce te-ai dus la Braşov, cu trenul?
Nu! M-am dus cu un Audi 80 de la Rom-KU. Era un Audi de 3.000 de dolari cumpărat de Adrian Drăghici din Olanda. Am mers cu 120 până la Braşov. Eram Dumnezeu! Îmi dăduseră şi un avans de 1.000 de lei.

Pictorul fugise cu banii şi mă lăsase fără panouri!

Ce le-ai spus celor de la firma de construcţii?
Vorbesc cu ăia: „Am şi eu nişte panouri, făceţi-mi şi mie două panouri din placaj, uite că am şi sigla!” Ei avea pe unul bărbos, care era pictor. „Cât trebuie să-ţi dau?” – îl întreb. Mă înţeleg cu pictorul, care trebuia să întindă vopselele cu pistolul şi-i dau nişte bani în avans. Dar cu o zi înainte de meci, nu mai dădeam de bărbos! Pictorul fugise cu banii şi mă lăsase fără panouri!

Şi ce-ai făcut?
Pune-te, Bogdane, şi dă cu pistolul de vopsit! Să mă otrăvesc acolo din cauza vaporilor de la vopsele! (Râde.) I-am convins pe ăia de la firma de construcţii să stea peste program, să aducă vopselele, a ieşit un panou de tot căcatul! (Râde.)

Dar asta n-a fost totul! Ăsta de la Pepsi mi-a zis să invităm la meci şi pe ambasadorul SUA la Bucureşti. Ambasador era Alan Green Junior.

Am aranjat cu firma LAR, care avea sediul aici, pe colţ, la Hotel Bucureşti. Şi aranjez cu LAR să închiriez un elicopter, cât costă, am vorbit, am plătit, gata! (Bate din palme.) Arbitrul meciului era un neamţ. Eu deja mă împrietenisem cu Lăcătuş, cu Dorinel (fotbaliştii din echipa naţională – nota P.B.).

Am luat bătaie cu 2 - 0, a fost o aberaţie să ne bată americanii, pentru că nu am jucat cu echipa cea mai bună...

După vreo 15 minute apare ambasadorul, care vomitase, pentru că îl prinsese furtuna pe drum

Ai pus până la urmă panourile?
Eu am vorbit ca ambasadorul să vină să dea lovitura de începere a meciului. Dar trecuse ora de începere şi nu venea elicopterul cu ambasadorul! Mai venise şi furtuna! Prefectul Fulga (Gheorghe Fulga, prefectul judeţului Braşov în 1991 – nota P.B.), Mircea Sandu şi cu ceilalţi din federaţia de fotbal stăteau alineaţi cu toţii la centrul terenului ca să-l primească pe ambasador... Dar nu mai venea! (Nu se mai poate opri din râs.)

Era toată trupa acolo, dar nu venea ăla cu elicopterul. Eu mă rugam de neamţul de arbitru: dom’le, mai stai încă cinci minute! Iar cei de la TVR băgaseră altceva pe post până să înceapă meciul.

După vreo 15 minute apare ambasadorul, care vomitase, pentru că îl prinsese furtuna pe drum. Iese ambasadorul din elicopter într-un picior, nici nu vedea bine pe acolo, Fulga, ca partizanul, îi zice şi el ceva pe româneşte, nu înţelegea nimeni nimic... (Râde Enoiu, râdem şi noi, râdem cu toţii.)

Eu eram peste tot, vorbeam cu unul, cu altul, vorbeam ba în englează, ba în franceză, ba ce-mi venea la gură, neamţul către ambasadorul ameţit îi zicea să dea cu piciorul în minge să înceapă dracului meciul, pentru că ambasadorul credea că meciul s-a terminat!... (Râde.) Aşa ceva n-aţi văzut în viaţa voastră! A fost circ!

Autor: Petrişor Obae petrisor.obaepaginademedia.ro